Metode de detectare atmosferică
Principalele metode de detectare atmosferică sunt: metoda de sondare radar cu microunde, metoda de sondare aeriană sau cu rachetă, balonul de sondare, teledetecția prin satelit și LIDAR. Radarul cu microunde nu poate detecta particule minuscule deoarece microundele trimise în atmosferă sunt unde milimetrice sau centimetrice, care au lungimi de undă mari și nu pot interacționa cu particule minuscule, în special cu diverse molecule.
Metodele de sondare aeriene și cu ajutorul rachetelor sunt mai costisitoare și nu pot fi observate pentru perioade lungi de timp. Deși costul baloanelor de sondare este mai mic, acestea sunt mai afectate de viteza vântului. Teledetecția prin satelit poate detecta atmosfera globală la scară largă folosind radarul de la bord, dar rezoluția spațială este relativ scăzută. Lidar este utilizat pentru a obține parametri atmosferici prin emiterea unui fascicul laser în atmosferă și utilizarea interacțiunii (împrăștiere și absorbție) dintre moleculele sau aerosolii atmosferici și laser.
Datorită direcționalității puternice, lungimii de undă scurte (unde micronice) și lățimii înguste a impulsurilor laserului, precum și sensibilității ridicate a fotodetectorului (tub fotomultiplicator, detector cu un singur foton), lidarul poate realiza o detectare de înaltă precizie și cu rezoluție spațială și temporală ridicată a parametrilor atmosferici. Datorită preciziei sale ridicate, rezoluției spațiale și temporale ridicate și monitorizării continue, LIDAR se dezvoltă rapid în detectarea aerosolilor atmosferici, a norilor, a poluanților atmosferici, a temperaturii atmosferice și a vitezei vântului.
Tipurile de Lidar sunt prezentate în tabelul următor:
Metode de detectare atmosferică
Principalele metode de detectare atmosferică sunt: metoda de sondare radar cu microunde, metoda de sondare aeriană sau cu rachetă, balonul de sondare, teledetecția prin satelit și LIDAR. Radarul cu microunde nu poate detecta particule minuscule deoarece microundele trimise în atmosferă sunt unde milimetrice sau centimetrice, care au lungimi de undă mari și nu pot interacționa cu particule minuscule, în special cu diverse molecule.
Metodele de sondare aeriene și cu ajutorul rachetelor sunt mai costisitoare și nu pot fi observate pentru perioade lungi de timp. Deși costul baloanelor de sondare este mai mic, acestea sunt mai afectate de viteza vântului. Teledetecția prin satelit poate detecta atmosfera globală la scară largă folosind radarul de la bord, dar rezoluția spațială este relativ scăzută. Lidar este utilizat pentru a obține parametri atmosferici prin emiterea unui fascicul laser în atmosferă și utilizarea interacțiunii (împrăștiere și absorbție) dintre moleculele sau aerosolii atmosferici și laser.
Datorită direcționalității puternice, lungimii de undă scurte (unde micronice) și lățimii înguste a impulsurilor laserului, precum și sensibilității ridicate a fotodetectorului (tub fotomultiplicator, detector cu un singur foton), lidarul poate realiza o detectare de înaltă precizie și cu rezoluție spațială și temporală ridicată a parametrilor atmosferici. Datorită preciziei sale ridicate, rezoluției spațiale și temporale ridicate și monitorizării continue, LIDAR se dezvoltă rapid în detectarea aerosolilor atmosferici, a norilor, a poluanților atmosferici, a temperaturii atmosferice și a vitezei vântului.
Schema de funcționare a principiului radarului de măsurare a norilor
Strat de nori: un strat de nori care plutește în aer; Lumină emisă: un fascicul colimat de o anumită lungime de undă; Ecou: semnalul retrodifuzat generat după ce emisia trece prin stratul de nori; Baza oglinzii: suprafața echivalentă a sistemului telescopului; Element de detecție: dispozitivul fotoelectric utilizat pentru a recepționa semnalul slab de ecou.
Cadrul de lucru al sistemului radar de măsurare a norilor
Principalii parametri tehnici ai Lidarului de măsurare în cloud de la Lumispot Tech
Imaginea produsului
Aplicație
Diagrama stării de funcționare a produselor
Data publicării: 09 mai 2023